gradină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. gradina)

1. daltă din oțel folosită în sculptură și pentru cioplirea elementelor de construcție decorative.

grădină

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT hortus
2. FR jardin
3. EN garden
4. DE Garten
5. RU сaд
6. HU kert

grădină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bulg., sb. gradina)

1. suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse; grădinărie.
2. suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ.
3. (expr.) o ~ de om = om plăcut, simpatic.
4. ~ botanică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante vii.
5. ~ zoologică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pământului.
6. ~ de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber.
7. (sintagm.) ~ de copii = grădiniță (de copii).
8. (sintagm.) ~ sezonieră = grădină de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole.

grădină botanică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT hortus botanicus
2. FR jardin botanique
3. EN botanical garden
4. DE botanischer Garten
5. RU ботaничесий сaд
6. HU botanikus kert, fűvészkert

grădinăreasă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (grădinar + -easă)

1. femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar; grădinăriță.

pământ de grădină

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT terra hortensis; solum hortense
2. FR terreau; terre végétale
3. EN mould
4. DE gartenerde
5. RU сaдовaя почвa
6. HU kerti föld

alee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allée)

1. drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori.
2. stradă îngustă; intrare.
3. înșiruire pe două rânduri a unor elemente arhitectuale.

alpinariu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. alpinum)

1. grădină botanică rezervată culturii florei alpine și speciilor de plante care cresc în mod natural la altitudini mari.

arefore

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrhéphores, gr. arrhephoria)

1. tinere fecioare, slujitoare ale zeiței Atena, care duceau pe cap coșuri cu obiecte sacre până la grădina sanctuarului, în timpul Panateneelor.

botanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. botanique)

1. adj. referitor la botanică.
2. grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu.
3. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie.

cardon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardon)

1. plantă erbacee de grădină, cu flori roșii-violacee, comestibile.

elizeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. Elysée, lat. Elysium)

1. s. n. (mit.) grădină fabuloasă, rezervată spiritelor celor drepți; rai.
2. adj. câmpiile ~ee = elizeu.