Parte de vorbire: s.f.
Origine: (grădinar + -easă)
1. femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar; grădinăriță.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. horticole)
1. referitor la horticultură, de horticultură.
2. privitor la grădinărit; de grădinărit; specific grădinăritului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jardinage)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. motoculteur)
1. tractor mic cu două roți sau șenile utilizat în grădinărit, culturi arboricole, horticole sau viticole, pentru arătura de suprafață (sau pentru lucrări ușoare); motocultor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. motopompe, rus. мотопомпа)
1. pompă remorcabilă, pusă în mișcare de un motor (cu benzină sau electric), folosită în grădinărit, la stingerea incendiilor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sécateur, rus. sekator)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bulg., sb. gradina)
1. suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse; grădinărie.
2. suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ.
3. (expr.) o ~ de om = om plăcut, simpatic.
4. ~ botanică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante vii.
5. ~ zoologică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pământului.
6. ~ de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber.
7. (sintagm.) ~ de copii = grădiniță (de copii).
8. (sintagm.) ~ sezonieră = grădină de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole.