Dictionar

presant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pressant)

1. care presează (2).
2. (fig.) care cere o rezolvare grabnică, urgentă.
 

urgent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. urgent, lat. urgens)

1. care nu suferă întârziere, grabnic, presant.
2. (despre telegrame) care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede.