Dictionar

granat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Granat)

1. silicat natural de calciu, fier, magneziu, aluminiu sau crom, cristalizat, de culoare roșie, din rocile eruptive, folosit ca piatră de șlefuit sau ca piatră prețioasă.
 

granat 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. granatum)

1. plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și flori albe sau galbene.
 

almandin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almanadin)

1. granat de culoare roșie-brună din șisturile cristaline și aluviuni, abraziv sau piatră semiprețioasă.
 

andradit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. andradite)

1. varietate de granat incolor sau brun, verde, negru, translucid.
 

caboșon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabochon)

1. piesă (semi)prețioasă fără fațete, montată ca podoabă în metal (filigranat).
2. (arhit.) ornament mic de piatră încrustat într-o fațadă.
 

eclogit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éclogite)

1. rocă metamorfică, cu structură granulară, compusă din piroxen alcalin verde și din granat roșu.
 

grena

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (fr. grenat)

1. de culoarea granatului; roșu-închis.
 

grenadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. grenade)

1. proiectil exploziv care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special.
2. obiect cilindric (cu mâner), imitând grenada, folosit în atletica ușoară la probele de aruncare; (prin ext.) probă atletică practicată cu acest obiect.
3. (var.) granată, grenată.