Dictionar

grandios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: it. grandioso, fr. grandiose)

1. măreț, impunător, maiestuos.
 

epopeic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. epopeico)

1. referitor la epopee, care are caracter de epopee; (prin ext.) eroic, grandios.
 

eroic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. héroïque)

1. adj. propriu eroilor; cu calități de erou.
2. măreț, grandios.
3. (despre poezii, poeme etc.) care cântă, povestește faptele unui erou.
4. s. n. formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unirii idealului etic cu cel estetic.
 

grandoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grandeur)

1. însușirea de a fi grandios; măreție; strălucire, splendoare.
 

homeric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. homérique, lat. homericus)

1. propriu lui Homer.
2. de proporții neobișnuite; măreț, grandios.
3. râs ~ = râs puternic, zgomotos, cu hohote.
 

magnific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. magnifique, lat. magnificus)

1. măreț, grandios.
2. foarte frumos; superb, minunat.
 

maiestuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. maestoso, fr. majesteux)

1. (și adv.) măreț, impunător; grandios, solemn.