OK
X
grandoman, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (grandomanie)
1.
cel
care
suferă
de
grandomanie.
grandomanie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (grando- + -manie2)
1.
mania
de
a
se
crede
mare,
important.
grandoman, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (grandomanie)
1.
cel
care
suferă
de
grandomanie.
megaloman, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. mégalomane)
1.
(cel)
care
îşi
supraevaluează
meritele;
grandoman.
2.
(suferind)
de
megalomanie
(2).
megalomanie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. mégalomanie)
1.
ambiție,
mândrie
disproporționată,
gust
pentru
grandios,
colosal;
grandomanie.
2.
comportament
patologic
caracterizat
prin
dorința
excesivă
de
glorie,
de
putere
(nebunia
grandorii).