Dictionar

Rezultate secundare (Grandoman,):

Grandoman, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (grandomanie)

1. cel care suferă de grandomanie.


Grandomanie

Parte de vorbire: s.
Origine: (grando- + -manie2)

1. mania de a se crede mare, important.


Grandoman, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (grandomanie)

1. cel care suferă de grandomanie.


Megaloman, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mégalomane)

1. (cel) care îşi supraevaluează meritele; grandoman.

2. (suferind) de megalomanie (2).


Megalomanie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mégalomanie)

1. ambiție, mândrie disproporționată, gust pentru grandios, colosal; grandomanie.

2. comportament patologic caracterizat prin dorința excesivă de glorie, de putere (nebunia grandorii).