Rezultate principale (Greșeală,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (greși + -eală)
1. abatere de la adevăr, de la normă, de la un principiu, de la ceea ce e drept sau bine; (concretizat) lucru făcut rău, cum nu trebuie (din nepricepere sau din neatenție).
2. faptă, de obicei neintenționată, care atrage după sine o neplăcere, un rău pentru cel ce a făcut-o sau pentru altcineva.
3. (loc. adv.) fără ~ = perfect, ireproșabil, fără defect.
4. (loc. adv.) din ~ = din nebăgare de seamă, fără voie, involuntar.
5. (var.) (înv.) greșală, (reg.) greșa, (reg.) grișea.
Rezultate secundare (Greșeală,):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR confusion; méprise
6. HU összevisszaság, zűrzavar; tévedés, hiba
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anacoluthe)
1. greşeală de gramatică constând în întreruperea construcţiei sintactice, în frază, cauzată de neconcordanţa dintre planul logic şi cel gramatical al enunţului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. correct, lat. correctus)
1. (şi adv.) conform normelor, regulilor; fără greşeală.
2. (despre oameni) cu o ţinută, o atitudine, o purtare ireproşabilă; cinstit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. culpa, fr. coulpe)
1. greşeală constând în neîndeplinirea unei obligaţii, în săvârşirea unei fapte pedepsite de lege; vină, vinovăţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cultisme)
1. afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism.
2. greşeală de limbă a cărei origine o constituie dorinţa vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai puţin banal.
3. cuvânt introdus în limbă pe cale cultă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déficience, lat. deficientia)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doublon)
1. (poligr.) repetare din greşeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii.