Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. grever)
1. a încărca o proprietate cu ipoteci, un buget cu cheltuieli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grève)
1. formă organizată de luptă a salariaților din încetarea colectivă a activității, cu scopul de a determina satisfacerea unor revendicări.
2. ~ generală = grevă care cuprinde toate unitățile dintr-o ramură industrială, dintr-un oraș, dintr-o țară etc.; ~ japoneză = grevă a salariaților care se face publică prin arborarea unei brasarde la brațul fiecărui salariat, fără a recurge la încetarea lucrului; ~ a foamei = refuz de a mânca, manifestare de protest politic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégrever)
1. a micşora, a reduce, a suprima obligaţiile, sarcinile etc. care revin cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grève)
1. formă organizată de luptă a salariaților din încetarea colectivă a activității, cu scopul de a determina satisfacerea unor revendicări.
2. ~ generală = grevă care cuprinde toate unitățile dintr-o ramură industrială, dintr-un oraș, dintr-o țară etc.; ~ japoneză = grevă a salariaților care se face publică prin arborarea unei brasarde la brațul fiecărui salariat, fără a recurge la încetarea lucrului; ~ a foamei = refuz de a mânca, manifestare de protest politic.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. gréviste)
2. s.m.f. participant la o grevă.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. hypothéquer)
1. (bunuri imobile) a împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva.
2. a garanta printr-o ipotecă.
3. (la fig.) a lega printr-un angajament compromițător.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. lock-out)
1. închidere de către direcţie a întreprinderilor şi concedierea în masă a muncitorilor pe timp limitat, ca răspuns la o grevă sau la o amenințare de grevă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. perlé)
1. împodobit cu perle; cu aspect de perle.
3. (muz.) executat cu o claritate perfectă.
4. grevă ~ă = grevă în care muncitorii dintr-o întreprindere întrerup sau încetinesc lucrul la o fază de producție.
5. tipar ~ = tipăritură cu aspect neuniform, datorită fenomenului de perlare a cernelii de tipar; expectorație ~ă = expectorație eliminată la sfârșitul unei crize de astm.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)
1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri.
2. mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol.
3. ~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi.
4. ~ de grevă = detașament de muncitori greviști, care, stând la poarta întreprinderilor, previn pe muncitorii din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze.