Dictionar

gri

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. gris)

1. inv., s. n. (de) culoare cenușie.
 

burete pestriț; cucinegri

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Amanita pantherina
2. FR amanite panthère; fausse golmotte
3. EN panther amanita
4. DE Pantherpilz
5. RU мухомор серый; мухомор пaнтерный
6. HU párducgalóca
 

cenușiu; gri

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT griseus; lixivius
2. FR gris
3. EN gray; grey
4. DE grau
5. RU серый
6. HU hamuszürke, hamuszínű, hamvasszürke, szürkeség
 

grifa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. griffer)

1. a marca arborii cu grifa.
 

grifă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. griffe)

1. instrument pentru marcarea arborilor (prin zgârierea pe coajă).
2. piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mișcare intermitentă.
3. poziție patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon.
4. ornament din motive florare, geometrice, gheare și capete de animale, folosit în stilurile romanic și gotic.
 

grifaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. griffage)

1. acțiunea de a grifa și rezultatul ei; grifare.
2. operație de marcare a arborilor cu ajutorul unei grife.
 

grifon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. griffon)

1. (mit.) monstru cu corp de leu înaripat, cu cap și gheare de vultur.
2. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru.
3. pasăre răpitoare din țările calde, mare, asemănătoare vulturului, cu corpul aproape pleșuv și gâtul îmbrăcat într-un guler de pene.
4. specie de câine de vânătoare cu păr lung și aspru, cu barbă și mustăți bogate.
 

acru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., engl. acre)

1. unitate de măsură a suprafețelor agricole (4046,86 m2), în țările anglo-saxone.
 

acurat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj. (înv.), II. adv. (înv.)  
Etimologie: (it. accurato)

1. I. care se face sau se desfășoară cu multă grijă; îngrijit, lucrat cu îngrijire.
2. care pune mare grijă și precizie în ceea ce face; scrupulos.
3. II. cu mare grijă, atenție și sârguință; exact, întocmai.
 

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
 

aeroionoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. aeroionotherapy)

1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.
 

agrar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agraire, lat. agrarius)

1. referitor la proprietatea funciară; agrarian, agricol.
2. reformă ~ă = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului.
3. în care predomină agricultura.
 

agrarian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrarien)

1. adj. agrar.
2. s. m. f. muncitor agricol; agricultor.
3. partizan al agrarianismului.