Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grimace)
1. strâmbătură, schimonoseală a feţei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (maimuțări + -eală)
1. faptul de a (se) maimuțări; imitație; (prin ext.) acțiune lipsită de seriozitate.
2. gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuțărie.
Parte de vorbire: s.f. (pop.)
Origine: (oțărî + -eală)
1. supărare mare, mânie, furie; oțărâre.
2. grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr-o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rânji + -tură)
1. grimasă de batjocură, de răutate, de prostie etc., care descoperă dinții; rânjire, rânjet.
2. (rar) persoană care rânjește.
3. (reg.) locul dintre pod și osie unde se vâră capătul de la inima carului; crestuș.
4. (înv.) batjocură.
Parte de vorbire: s.f. (familiar)
Origine: (comic + -ărie)
1. faptă, situație care provoacă râsul; caraghioslâc.
2. gest (sau grimasă) care provoacă râsul.
3. (depr.) manifestare comică.