OK
X
gros-plan
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gros plan)
1.
(cinem.)
cadru
reprezentând
un
detaliu.
grosier, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. grossier)
1.
lipsit
de
educație,
de
cultură,
de
maniere;
grosolan;
ordinar.
2.
(fig.)
trivial.
3.
(despre
nutrețuri
fibroase;
și
s.
n.
pl)
cu
conținut
mare
de
celuloză
(paie,
pleavă
de
cereale
etc.).
grosime
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
crassitudo;
crassities
2.
FR
épaisseur
3.
EN
thickness
4.
DE
Dicke
5.
RU
толщинa
6.
HU
vastagság
grosisment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. grossissement)
1.
raportul
unghiurilor
sub
care
se
vede
același
obiect
cu
un
instrument
optic
și
cu
ochiul
liber.
grosolan, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. grossolano)
1.
nepoliticos,
necioplit.
2.
insuficient
prelucrat,
brut.
grosso modo
Parte de vorbire:
loc. adv.
Etimologie: (lat. grosso modo)
1.
sumar,
în
linii
mari,
în
general.
abbevilian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. abbevillien)
1.
(din)
subetajul
mijlociu
al
paleoliticului
inferior;
chelean.
2.
I.
legat
de
localitatea
franceză
Abbeville.
3.
(preist.)
califică
un
tip
de
cultură
aparținând
paleoliticului
inferior,
descoperită
în
depozitele
cuaternare
de
la
Abbeville;
care
este
specific
abbevilianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
4.
(geol.)
care
se
referă
la
perioada
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
5.
II.
(geol.)
perioadă
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
abumarkub
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Abu Markub)
1.
pasăre
înaltă,
asemănătoare
cu
struțul,
cu
gâtul
scurt
și
gros,
cu
capul
mare
și
cioc
enorm,
din
preajma
Nilului.
acantoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acanthose, cf. gr. akantha „spin”)
1.
(med.)
boală
de
piele
prin
îngroșarea
epidermei.
2.
(dermat.)
îngroșare
patologică
a
stratului
malpighian.
achiu
Parte de vorbire:
I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)
1.
I.
bilă
de
încercare
la
jocul
de
biliard,
desemnând
persoana
care
începe
partida.
2.
(reg.)
baston
special
de
lemn,
cu
care
jucătorii
lovesc
bilele
de
biliard;
tac.
3.
II.
plantă
erbacee
aromatică
din
familia
umbeliferelor,
cu
frunze
mari,
penate,
cu
flori
albe,
cu
un
rizom
gros,
globulos
și
cărnos,
cultivată
ca
plantă
culinară;
țelină
(Apium
graveolens).
acroscleroză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acrosclérose)
1.
(med.)
afecțiune
progresivă
a
pielii
localizată
la
nivelul
degetelor,
caracterizată
prin
îngroșarea
pielii,
a
țesuturilor
subcutanate
și
uneori
a
țesuturilor
profunde,
care
se
întăresc,
se
atrofiază
și
apoi
se
ulcerează;
sclerodactilie
progresivă.
aerocolie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérocolie)
1.
acumulare
de
gaze
în
intestinul
gros.