grosier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. grossier)

1. lipsit de educație, de cultură, de maniere; grosolan; ordinar.
2. (fig.) trivial.
3. (despre nutrețuri fibroase; și s. n. pl) cu conținut mare de celuloză (paie, pleavă de cereale etc.).

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

dilacerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dilacérateur)

1. aparat pentru fărâmițarea reziduurilor grosiere din apele uzuale.

ordurier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ordurier)

1. care conține, care exprimă obscenități; murdar, obscen.
2. care iubește să spună sau să scrie lucruri grosiere.

oromorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oromorphe)

1. (despre soluri) din roci cu textură grosieră.

preconcasare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. préconcassage)

1. (industria minieră) concasarea preliminară a minereului și uneori a cărbunelui; concasare grosieră.

psefit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pséphite)

1. material detritic, din fragmente mai mari: pietrișuri, brecii etc.
2. denumire generică dată rocilor sedimentare detritice grosiere.