grozăvire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (grozăvi)

1. (fam. și depr.) acțiunea de a se grozăvi și rezultatul ei.

atrocitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atrocité, lat. atrocitas)

1. însușirea de a fi atroce; cruzime; grozăvie.

brava

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. braver)

1. a înfrunta cu curaj (o primejdie).
2. a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida.

epustuflant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. époustouflant)

1. care uimește, care te face să rămâi mut de uimire; uluitor, uimitor, nemaipomenit, grozav.

folie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. folie)

1. nebunie, demență.
2. (fam.) lucru extraordinar, grozăvie, teribilitate.

monstruozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monstruosité)

1. caracterul a ceea ce este monstruos; care produce groază, repulsie.
2. (fig.) grozăvie, neomenie, cruzime.

optim, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. optime, lat. optimus)

1. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav.
2. care asigură cea mai bună eficiență economică.
3. s. n. stare a unui lucru, a unei situații considerate ca cea mai favorabilă.
4. ~ ecologic = ansamblul condițiilor de vegetație în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune; ~ de populație = densitatea populației unei țări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale.