Parte de vorbire: s.n. Origine: (grohăi)
1. faptul de a grohăi; strigăt caracteristic, gros și sacadat, pe care îl scot porcii; grohăitură.
2. (var.) grohănit, grohoit, grohonit, gronhănit, gronit, grooit, groonit, gruhăit, gruhâit, gruhuit.