Dictionar

gută 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. goutte)

1. boală de nutriție provocată prin depunerea sărurilor acidului uric la încheieturi și prin umflături dureroase ale acestora; podagră.
 

gută 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. goutte, lat. gutta)

1. (farm.) picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon.
2. ornament al antablamentului ordinului doric având această formă.
 

gută 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. gut)

1. fir confecționat din fibre sintetice, de care se leagă cârligul undiței.
 

gutapercă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. gutta-percha)

1. substanță asemănătoare cauciucului, din latexul unor plante tropicale.
 

gutat; gutulat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT guttatus; guttulatus
2. FR guttulé; aréolé
3. EN guttate; guttulate
4. DE getropft; tröpfchenartigTropfen enthaltend
5. RU с кaплями; с крaпинкaми; содержaщий кaпельки
6. HU cseppszerű; pettyes
 

gutație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. guttation)

1. eliminare a apei din plante, prin frunze, sub formă de picături, în timpul nopții.
 

comerciant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (cf. fr. commerçant, it. commerciante)

1. cel care face comerț particular; negustor, neguțător.
2. (var.) (înv.) comersant.
 

cravașă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cravache)

1. vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, la călărie.
 

dermatalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dermatalgie)

1. (med.) nevralgie a pielii care apare în reumatism, gută etc.; dermatodinie.
 

egutaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. égouttage)

1. acțiunea de a elibera un lucru de lichidul pe care îl conține sau cu care este acoperit, făcându-l să curgă picătură cu picătură; egutare.
2. îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri, prin depozitare în silozuri sau în grămezi expuse la soare.
 

egutare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. égouttage)

1. îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri; egutaj.
 

glamour

Parte de vorbire:  s.n. (anglicism)  
Etimologie: (engl. glamour)

1. șarm fermecător, farmec, seducție pe care o actriță de film sau o femeie drăguță o exercită prin atitudine, prin ținută