Dictionar

guvernamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gouvernemental)

1. care aparține guvernului, privitor la guvern, care emană de la guvern.
2. care susține guvernul.
3. (antonim) neguvernamental.
 

guvernamentalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gouvernamentalisme)

1. atitudine politică constând în a susține, a aproba sistematic puterea.
 

antiguvernamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antigouvernemental)

1. care se opune sau combate politica guvernului; împotriva guvernului.
2. (antonim) proguvernamental.
 

bloca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bloquer)

1. tr. a supune unei blocade.
2. a împiedica mișcarea, circulația etc.
3. a imobiliza într-o anumită poziție.
4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant.
5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor prețuri, salarii fără autorizație guvernamentală.
6. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcționa.
 

commonwealth

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. commonwealth „prosperitate comună”)

1. confederație liberă de națiuni, în mare parte vorbitoare de limbă engleză, care făceau parte din Imperiul Britanic înainte de dispariția acestuia.
2. organizație interguvernamentală formată din 56 de state membre, aproape toate fiind foste teritorii ale Imperiului Britanic.
 

consorțiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. consortium, germ. Konsortium)

1. participare la domnie în vechea Romă.
2. asociație de monopoliști, constituită în scopul plasării de împrumuturi, al înființării unei societăți pe acțiuni, precum și pentru efectuarea unor operații comerciale.
3. ~ bancar = asociație a mai multor bănci, neguvernamentală, creată pentru efectuarea de operații financiare de anvergură și avantajoase.
4. (biol.) asociație simbiotică între două organisme.
 

guvernamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gouvernemental)

1. care aparține guvernului, privitor la guvern, care emană de la guvern.
2. care susține guvernul.
3. (antonim) neguvernamental.
 

municipalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. municipalisme)

1. sistem guvernamental având la bază administrația municipală.