Dictionar

Haustor

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. haustorium, lat. haustor)

1. organ de fixare la unele plante parazite, cu care acestea absorb hrana din plantele parazitate.


Haustor

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT haustorium; stomatopodium

2. FR suçoir; stomatopode

3. EN haustorium; sucker; stomatopodium

4. DE Haustorium; stomatopodium

5. RU raусторий; присоскa; стомaтоподий

6. HU hausztórium, szívóka, szívószerv, szívóhifa


Haute-couture

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. haute-couture)

1. sectorul profesional în care operează creatorii de îmbrăcăminte de lux; croitorie de lux.

2. (var.) haute couture.


Haute-couture

Parte de vorbire: s.f. inv.
Origine: (fr. haute couture)

1. croitorie cu creație vestimentară.

2. croitorie de lux.

3. croitorie de unicate sau serii mici; (anton.) prêt-à-porter.

4. (var.) haute couture.


Hauterivian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hauterivien)

1. (din) al treilea etaj al cretacicului inferior.


Hautparleur

Parte de vorbire: s.n. (franțuzism)
Origine: (fr. haut-parleur)

1. dispozitiv care transformă curenții electrici în unde sonore astfel încât permită ascultarea (colectivă) la distanță; difuzor.


Bloc 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Block/haus/)

1. clădire mare cu mai multe etaje; blochaus.


Difuzor 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffuseur)

1. aparat destinat reproducerii sunetelor, care transformă variaţiile energiei electrice în energie acustică şi care intră în componenţa radioreceptoarelor, televizoarelor, a instalaţiilor de amplificare etc; hautparlor.

2. porţiune de conductă a cărei secţiune transversală creşte în sensul curgerii fluidului.

3. parte a unui carburator cu explozie unde se produce pulverizarea combustibilului.

4. aparat pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc.


Exaurient, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. esauriente)

1. care slăbește, epuizează; epuizant.

2. care tratează complet; exhaustiv.


Exhaustiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exhaustif)

1. care epuizează o chestiune, o întrebare; care tratează temeinic un subiect de studiu, fără a omite nimic; complet, în întregime.

2. (antonime) incomplet, neexhaustiv, superficial.


Exhaustivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exhaustivité)

1. proprietatea a ceea ce este exhaustiv, complet; caracter exhaustiv.

2. metodă exhaustivă de calcul, de analiză etc.


Haute-couture

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. haute-couture)

1. sectorul profesional în care operează creatorii de îmbrăcăminte de lux; croitorie de lux.

2. (var.) haute couture.