Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. habituer)
1. a (se) obişnui; a (se) familiariza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habituel)
1. care a devenit un obicei; cutumiar.
2. care a devenit frecvent, regulat, obişnuit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. habituation)
1. (în antrenamentul animal) reducere progresivă şi uneori dispariţia temporară a unei reacţii reflexe, în caz de repetare a aceleiaşi situaţii stimulante.