Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. arhar)
1. ovină sălbatică din Asia Centrală, cu coada lungă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hara-kiri)
1. sinucidere rituală prin tăierea pântecului cu pumnalul, practicată în Japonia; seppuku.
Parte de vorbire: s.n. (înv., reg.)
Origine: (necunoscută)
1. șef, căpetenie a lotrilor, a tâlharilor.
Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (contam. harbuz + bostan)
1. (bot.) plantă mediteraneană, din familia cucurbitaceelor, cultivată pentru fructele sale foarte suculente.
2. (bot.) (prin metonimie) fruct comestibil al acestei plante cu coaja verde strălucitoare și cu pulpă suculentă de culoare roșie în general.
3. (sinonime) pepene verde, (reg.) harbuz, (reg.) lubeniță.
Parte de vorbire: s.f. sg. (popular)
Origine: (hârb + -ărie)
1. mulțime de hârburi, de lucruri stricate.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (hârb + -oaică)
1. oală largă, de doi litri, pentru măsurat laptele.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)
1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)
1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. acide, lat. acidus)
1. adj. cu proprietăţi acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. action, lat. actio)
1. desfăşurare a unei activităţi; faptă.
2. operaţie militară (ofensivă sau defensivă).
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influenţă.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăţi comerciale şi care dă deţinătorului dividende.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. admonesta)
1. acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; admonestaţie, admoniţiune.
2. hârtie oficială care conţine o mustrare.