hartă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (din ngr. hártis)
Etimologie: (din ngr. hártis)
1. reprezentare grafică convențională, pe un suport de carton, pânză etc., a datelor concrete sau abstracte situate pe globul terestru.
2. reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeței pământului (totală sau parțială), generalizată și micșorată conform unei anumite scări de proporție și întocmită pe baza unei proiecții cartografice.
3. (la fig.) configurația politică a unei regiuni.
4. (astron.) reprezentare pe un plan a unei porțiuni cerești sau a unui obiect ceresc (ex. hartă astronomică, zodiacală).
5. (prin anal.) plan, reprezentare schematică a unui proces, fenomen sau obiect complex.
6. ~a fusurilor orare = hartă care indică limitele reale ale fusurilor orare.
7. ~ de anomalii = hartă care indică abaterile (actuale) ale unor elemente meteorologice, față de valorile medii multianuale.
8. ~ geologică = hartă pe care este reprezentată răspândirea diferitelor formații geologice.
9. ~ hidrologică = hartă pe care sunt reprezentate repartiția proprietăților fizice și chimice și condițiile de zăcământ ale apelor subterane.
10. ~ lingvistică = hartă rezultată din cartografierea faptelor de limbă.
11. ~ sinoptică = hartă făcută din 6 în 6 ore în care se înscriu principalele elemente meteorologice.
12. ~ în relief = reprezentare topografică tridimensională.
13. ~ nautică, de navigație maritimă = hartă care oferă, pe un fundal hidrografic, informațiile necesare pentru navigația navelor de suprafață sau a submarinelor.
14. ~ genealogică = arbore genealogic.
15. ~ cromozomială = reprezentare grafică a aranjării genelor pe cromozom.
16. ~ rutieră = hartă geografică unde traseele sunt marcate cu o atenție deosebită și care servește drept ghid pentru călători.