Rezultate secundare (Haz,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hasard)
3. (fil.) lipsă de ordine în structura unor sisteme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hasarder)
1. refl a întreprinde ceva la voia întâmplării; a se aventura; a risca.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)
1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)
1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amusant)
1. care amuză, provoacă veselie și râs prin cuvinte sau comportament; comic, hazliu.
2. care ocupă în mod plăcut mintea, care distrează.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anecdote, gr. anekdota)
1. fapt puţin cunoscut din viaţa particulară a unei personalităţi.
2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârşit deosebit, neaşteptat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. s’aventurer)
1. refl. a se expune unor riscuri mari, a se hazarda, a risca.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. clownerie)
1. comportare de clovn; număr de clovn; bufonerie.
2. vorbă sau acțiune plină de haz.
3. (var.) clovnărie, clownerie.