Rezultate principale (Hegelianism,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hégélianisme)
1. doctrina lui Hegel, potrivit căreia principiul fundamental, activ, al lumii îl constituie „spiritul absolut”, o raţiune universală independentă de subiectul uman, pe care o consideră substanţa şi demiurgul realului.
Rezultate secundare (Hegelianism,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-hégélianisme)
1. curent filozofic contemporan apărut în Anglia, care stimulează studiul filozofiei lui Hegel, dar preia din aceasta laturile ce ţin de sistemul său idealist, interpretându-le în spirit subiectivist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. hégélien)
1. I. referitor la hegelianism, filosofia lui Hegel și a discipolilor săi.
2. care decurge din gândirea lui Hegel.
3. care aparține filozofiei lui Hegel.
4. II. adept al hegelianismului (al filozofiei lui Hegel).
5. cel care aderă la gândirea lui Hegel.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-hégélien)
1. I. referitor la neohegelianism (școală de gândire asociată și inspirată de lucrările lui Hegel, care se se referă în principal la doctrinele filozofilor idealiști din Marea Britanie și Statele Unite dintre anii 1870 și 1920).
2. II. adept al neohegelianismului.