OK
X
hegemon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., gr. hegemon)
1.
conducător;
(cel)
care
reprezintă
forţa
principală,
conducătoare.
hegemonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hégémonie, gr. hegemonia)
1.
drept
al
unui
oraş
antic
de
a
conduce
treburile
confederaţiei
din
care
făcea
parte.
2.
supremaţie
politică
sau
economică
a
unui
oraş
într-o
ţară;
supremaţie,
dominaţie;
rol
conducător.
hegemonism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (hegemonie + -ism)
1.
tendinţă
de
hegemonie
a
unui
stat
sau
popor
în
materie
politică.
hegemonism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (hegemonie + -ism)
1.
tendinţă
de
hegemonie
a
unui
stat
sau
popor
în
materie
politică.
legist
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. légiste)
1.
s.
m.
cel
care
cunoaște
și
studiază
legile;
jurist.
2.
adj.
medic
~
=
medic
specialist
în
medicina
legală.
3.
s.
m.
pl.
adepți
ai
unei
școli
filozofice
chineze
din
sec.
IV-III
a.
Chr.
care
preconiza,
în
opoziție
cu
confucianismul,
un
stat
centralizat,
guvernat
pe
bază
de
legi
și
nu
de
tradiții.
4.
grupare
a
unei
școli
din
evul
mediu
european
care
sprijinea
lupta
feudalității
laice
împotriva
pretențiilor
de
hegemonie
ale
papalității.