Rezultate principale (Hegemon,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., gr. hegemon)
1. conducător; (cel) care reprezintă forţa principală, conducătoare.
Rezultate secundare (Hegemon,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hégémonie, gr. hegemonia)
1. drept al unui oraş antic de a conduce treburile confederaţiei din care făcea parte.
2. supremaţie politică sau economică a unui oraş într-o ţară; supremaţie, dominaţie; rol conducător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (hegemonie + -ism)
1. tendinţă de hegemonie a unui stat sau popor în materie politică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (hegemonie + -ism)
1. tendinţă de hegemonie a unui stat sau popor în materie politică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légiste)
1. s. m. cel care cunoaște și studiază legile; jurist.
2. adj. medic ~ = medic specialist în medicina legală.
3. s. m. pl. adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III a. Chr. care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții.
4. grupare a unei școli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalității laice împotriva pretențiilor de hegemonie ale papalității.