OK
X
hilozoism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hylozoïsme)
1.
teorie
filozofică
potrivit
căreia
toate
lucrurile
din
natură
au
viață,
capacitatea
de
a
simți
și
de
a
gândi.
hilozoist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. hylozoïste)
1.
I.
referitor
la
hilozoism,
doctrină
filozofică
conform
căreia
materia
este
înzestrată
cu
viață.
2.
II.
adept
al
hilozoismului.