Dictionar

histrion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. histrion, lat. histrio)

1. actor de comedie la greci și la romani; bufon.
2. măscărici, comediant.
3. (fig.) om ipocrit, șarlatan.
 

histrionic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. histrionique)

1. care se referă la histrion, de histrion.
2. care are nevoie să fie iubit, să fie în centrul atenției.
3. (fig.) ipocrit, fals, șmecher; cu gesturi ridicole.
 

histrionism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. histrionisme)

1. comportament teatral.
2. (psihologie) comportament histrionic, atitudine psihopatologică a pacienților care caută să atragă atenția asupra lor.
 

histrionic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. histrionique)

1. care se referă la histrion, de histrion.
2. care are nevoie să fie iubit, să fie în centrul atenției.
3. (fig.) ipocrit, fals, șmecher; cu gesturi ridicole.
 

histrionism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. histrionisme)

1. comportament teatral.
2. (psihologie) comportament histrionic, atitudine psihopatologică a pacienților care caută să atragă atenția asupra lor.