Rezultate secundare (Hotărî,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décider, lat. decidere)
1. tr., refl. a lua o hotărâre (alegând între mai multe posibilităţi).
2. tr. a hotărî, a dispune, a da o decizie.
3. a determina, a convinge pe cineva să facă ceva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décreter)
1. a da un decret; a hotărî prin decret.
2. (fig.) a declara ceva cu emfază, sentenţios; a emite o părere categorică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délibératif, lat. deliberativus)
1. care deliberează.
2. vot ~ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot.
3. despre forme verbale, (construcţii) care exprimă indecizia subiectului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. destin)
1. forţă supranaturală care ar hotărî dinainte tot ceea ce se petrece în viaţa omului;2. soartă, viitor; fatalitate.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. destiner, lat. destinare)
1. a stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit; a stabili destinația cuiva sau a ceva.
2. a hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a sorti.
3. (și refl.) a (se) îndrepta spre o anumită activitate, îndeletnicire etc.; a (se) consacra, a (se) dedica.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. disposer, lat. disponere)
1. tr. a hotărî, a decide; a ordona.
2. a aşeza, a aranja într-o anumită ordine.
3. intr. a avea la dispoziţie; a avea posibilitatea de a decide după plac.
4. a învinge într-o competiţie sportivă.
5. refl. a căpăta bună dispoziţie, a se înveseli.