Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. hôtel)
1. local unde se închiriază pentru o perioadă scurtă, care se numără în nopți (sau ore), o cameră pentru a locui acolo și mai ales pentru a dormi acolo.
2. casă mobilată care are facilități de un anumit confort, și oferă călătorilor, contra cost, cazare, servicii și uneori mâncare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cabană + hotel)
1. cabană dotată cu facilități care o apropie de statutul de hotel.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hôtellerie)
1. profesie, meserie de hotelier; industria hotelieră.
2. mediul profesional al hotelurilor.
3. corporația hotelierilor; sectorul de activitate legat de exploatarea hotelurilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hôtelier)
1. s. m. f. proprietar al unui hotel.
2. adj. în legătură cu hotelurile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mini1- + hotel)
1. hotel cu un număr mic de paturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bagagiste)
1. responsabil cu bagajele într-un hotel, într-o gară, într-un aeroport.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. boy, băiat)
1. servitor indigen din colonii; liftier (în hoteluri).
2. dansator dintr-un ansamblu de music-hall.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. camériste, sp. camerista)
1. (desuet) femeie care se afla în serviciul personal al unei doamne.
2. (hotelărie) angajată responsabilă cu facerea patului și curățenia camerei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. caser)
1. a instala într-un hotel, cămin etc. pentru un timp determinat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. dispatcher)
1. tehnician sau sistem automat care coordonează operativ şi centralizat mersul producţiei într-o întreprindere, traficul portuar, mersul trenurilor şi al altor mijloace de transport în comun pe o porţiune anumită a liniei, repartiţia energiei electrice etc.
2. funcţionar care asigură primirea şi repartizarea vizitatorilor în hoteluri.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. groom)
1. lacheu, valet (tânăr) în uniformă, atașat la un hotel, la un restaurant etc.