Rezultate secundare (Hrăpăreţ,):
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (hrăpăreț + -ie)
2. lăcomie de bunuri materiale; rapacitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cupide, lat. cupidus)
1. care este condus de o dorință violentă și nemoderată de a poseda (ceva); lacom.
2. apucător, avid de câștig; hrăpăreţ.
3. (antonime) generos, dezinteresat.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)
1. lacom de bunuri materiale; hrăpăreţ, apucător.
2. (înv.; despre animale și păsări) vorace, lacom, dornic să-și urmărească prada; de pradă; răpitor.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (hrăpăreț + -ie)
2. lăcomie de bunuri materiale; rapacitate.