Dictionar

amarant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amarante, lat. amarantus)

1. plantă erbacee cu inflorescență în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albeIadj. inv., s. n. (colorant) roșu-violet.
 

antiteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antithèse, gr. antithesis)

1. opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți.
2. figură de stil care exprimă opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje etc. puse reciproc în lumină.
3. (fil.; la Hegel) treapta a doua a triadei, opusă tezei.
 

asclepiadacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asclépiadacées)

1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: asclepiadul3.
 

balcanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balkanique)

1. din regiunea Balcanilor; propriu acestei regiuni.
2. jocuri ~e = întreceri sportive organizate periodic între reprezentanții țărilor din regiunea balcanică; balcaniadă.
 

charite

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. charites)

1. (mitologie) (la greci) zeițe personificând viața în toată plinătatea ei și mai precis seducția, frumusețea, natura, creativitatea umană și fertilitatea (care astăzi este văzută ca o triadă cuprinzând pe Aglaia, Eufrosina și Talia); cele trei grații; harite.
 

cruciat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după it. crociato, lat. cruciatus, fr. croisé)

1. cavaler creștin (catolic) occidental care a participat la cruciadele din Evul Mediu (numit așa pentru avea o cruce cusută pe haine); (desuet) crijac.