OK
X
catolici
Parte de vorbire:
vb. tr., refl. (pop.)
Etimologie: (v. catolic)
1.
a
face
să
treacă
sau
a
trece
la
catolicism;
a
(se)
catoliciza,
(înv.
și
reg.)
a
(se)
papistăși.
clopotici
Parte de vorbire:
s.m. (reg.)
Etimologie: (clopot + -ici)
1.
clopoțel
sferic,
închis.
cucernici
Parte de vorbire:
vb. refl. (înv.)
Etimologie: (v. cucernic)
1.
a
se
smeri.
dichici
Parte de vorbire:
s.n. (regional)
Etimologie: (magh. dikics.)
1.
unealtă
(un
fel
de
cuțit)
folosită
în
cizmărie
pentru
a
face
desene
pe
talpa,
pe
căputa
etc.
încălțămintei.
2.
(var.)
(regional)
dichiș.
domestici
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. domestiquer)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
face
domestic;
a
(se)
îmblânzi.
ghebe; opintici
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
Armillaria
mellea
2.
FR
tête-de-méduse;
pibulado;
armillaire
couleur
de
miel
3.
EN
honey
mushroom
4.
DE
Hallimasch
5.
RU
опёнок
нaстоящий
6.
HU
gyűrűs
tuskógomba
abate (1)
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)
1.
superior
al
unei
abații.
2.
superiorul
unei
mănăstiri
catolice
(similar
cu
starețul
sau
egumenul
unei
mănăstiri
ortodoxe).
3.
preot,
cleric
la
catolici.
4.
prior.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abatiză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abattis)
1.
(mil.)
obstacol
artificial
format
din
copaci
tăiați;
baraj
realizat
din
copaci
culcați
cu
vârful
spre
inamic.
aberant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aberrant, lat. aberrans)
1.
care
constituie
o
aberație;
care
se
abate
de
la
normă,
de
la
tiparul
normal;
care
diferă
de
normal.
2.
(bot.)
care
diferă
sau
se
abate
de
la
tip.
3.
care
contravine
logicii
sau
adevărului;
(prin
ext.)
absurd.
aberație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1.
abatere
de
la
normal
sau
corect;
(prin
ext.)
idee,
noțiune,
comportament;
aberanță;
absurditate.
2.
(biol.)
abatere
de
la
tipul
normal
al
speciei.
3.
(bot.)
abatere
importantă
față
de
tip;
formă
rezultată
pe
cale
de
mutație.
4.
(fiz.)
formare
a
unei
imagini
produse
într-un
sistem
optic.
5.
~
cromozomială
=
modificare
a
numărului
de
cromozomi
caracteristici
speciei.
6.
~
cromatică
=
defect
al
imaginilor
produse
de
lentile,
constând
în
formarea
de
irizații
pe
marginea
imaginilor.
7.
unghi
format
de
direcția
adevărată
și
de
cea
aparentă
din
care
este
văzut
un
astru
de
pe
Pământ.
8.
(var.)
(înv.)
aberațiune.
9.
(antonim)
normalitate.
abilita
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (germ. habilitieren, lat. habilitare)
1.
a
conferi
dreptul
de
a
practica
o
anumită
profesiune,
în
urma
unui
examen
sau
concurs.
2.
a
conferi
un
anumit
titlu,
grad
etc.;
a
face
apt;
a
împuternici.