Dictionar

Rezultate principale (Idealiza,):

Idealiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. idéaliser)

1. a da un caracter ideal cuiva sau la ceva; a atribui unui lucru, unei ființe calități excepționale; a exagera (ceva) în bine.


Rezultate secundare (Idealiza,):

Idealizant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idéalisant)

1. care idealizează; idealizator.


Idealizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (idealiza)

1. acţiunea de a idealiza.

2. schematizare, simplificare a realităţii în procesul abstractizării.

3. transfigurare în cadrul operei de artă a realităţii în vederea realizării unui ideal estetic.


Idealizat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. idealiza)

1. transformat de gândire, după un ideal; mai frumos decât în realitate.

2. căruia i se atribuie calități excepționale; înfrumusețat, prezentat în formă ideală, superioară celei pe care o are în realitate.

3. (anton.) dezidealizat.


Idealizator

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. idéalisateur)

1. (persoană) care idealizează.


Bucolism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (bucol/ic/ + -ism)

1. tendința de a idealiza viața la țară, în natură; caracter bucolic.


Idealizant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idéalisant)

1. care idealizează; idealizator.


Idealizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (idealiza)

1. acţiunea de a idealiza.

2. schematizare, simplificare a realităţii în procesul abstractizării.

3. transfigurare în cadrul operei de artă a realităţii în vederea realizării unui ideal estetic.


Idilă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idylle, lat. idyllium, gr. eidyllion, mic tablou)

1. specie a liricii peisagiste şi erotice care prezintă în chip idealizat viaţa oamenilor de la ţară; bucolică.

2. dragoste curată, naivă, tinerească.


Poetiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. poétiser)

1. a da unui fapt, unui eveniment un caracter poetic; a idealiza; a înfrumuseţa, a înflori.


Protocronism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (proto- + cronie + -ism; cf. gr. πρώτος „primul” + χρονος „timp”)

1. curent de idei care urmărește pună în valoare anticipările creatoare pe plan universal în domeniul culturii și civilizației, pe care orice popor le poate revendica; tendința de a atribui, bazându-se în mare parte pe date îndoielnice și pe o interpretare subiectivă, un trecut idealizat țării în ansamblu; protocronie.