Dictionar

ideologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idéologie)

1. ansamblul ideilor, concepțiilor și teoriilor care reflectă, într-o formă generalizată, interesele și aspirațiile unei clase sau categorii sociale, determinate de condițiile istorice obiective ale existenței acesteia.
 

antimarxism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Antimarxismus)

1. ideologie și/sau mișcare politică care respinge sau critică principiile marxismului; opoziție față de marxism.
 

antinazist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (cf. germ. antinazistisch)

1. (persoană) care se opune nazismului, ideologiei național-socialiste.
 

antipartinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după rus, antipartiinîi)

1. care se opune ideologiei, programului partidului din care face parte.
 

antirasist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. antiraciste)

1. I. opus ideologiei rasismului; antirasial.
2. II. adept al antirasismului; persoană care se opune rasismului.
3. (antonime) rasist, antisemit.
 

asiatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asiatisme)

1. ideologie autohtonă asiatică.
 

cenaclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cénacle, lat. cenaculum)

1. grup de scriitori, artiști etc. cu o ideologie comună, un program estetic comun; reuniune periodică a unui asemenea grup.