Rezultate principale (Ierarhie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hiérarchie)
1. sistem de subordonare a gradelor, funcţiilor, autorităţilor etc. unele faţă de celelalte; ordine.
Rezultate secundare (Ierarhie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)
1. mişcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).
3. (fig.) creştere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. classifiable)
1. care poate fi clasificat, clasat după criterii sau ierarhie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ennéade)
1. (ant.) ierarhie de nouă zei, simbolizând forţele universului.
2. reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hiérarchique)
1. conform ierarhiei, pe baza unei ierarhii; care se stabilește după o ierarhie, o clasificare.
3. putere ~ă = dreptul superiorului de a da ordine unui subordonat, chiar și în absența unei dispoziții legale sau reglementare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. hiérarchiser)
1. a aşeza ierarhic; a stabili o ierarhie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. maçon)
1. adept al francmasoneriei (ordin inițiatic, rezervat numai bărbaților și organizat după o ierarhie rigidă, înființat la Londra în 1717 cu scopul de a acorda asistență reciprocă membrilor săi și care s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor); francmason.