Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bénignité)
1. caracter a ceea ce este benign.
2. (med.) caracterul unei boli fără gravitate, al unui remediu inofensiv.
3. caracterul sau calitatea de a fi bun, blând și iertător.
4. (antonime) malignitate, incurabilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. clément, lat. clemens)
1. iertător, indulgent, îndurător, milos, bun.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inclément)
1. care nu are clemență, îngăduință; neiertător, nemilos.
2. (prin ext.) califică o vreme sau o climă aspră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indulgent, lat. indulgens)
1. care manifestă indulgenţă; iertător; îngăduitor; tolerant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. remissivo)
1. (jur.) care absolvă, scuteşte de obligaţie.