Rezultate secundare (Ierta,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absolution, lat. absolutio)
1. absolvire.
2. iertare a păcatelor (de către papă).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bénignité)
1. caracter a ceea ce este benign.
2. (med.) caracterul unei boli fără gravitate, al unui remediu inofensiv.
3. caracterul sau calitatea de a fi bun, blând și iertător.
4. (antonime) malignitate, incurabilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. clément, lat. clemens)
1. iertător, indulgent, îndurător, milos, bun.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clémence, lat. clementia)
1. iertare, indulgenţă, îndurare, milă, bunătate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. exoratio, fr. exoration)
1. rugă, implorare cu scopul de a îndupleca pe cineva.
2. cerere de iertare, de clemență, adresată lui Dumnezeu.
3. (var.) (înv.) essorațiune, (înv.) exorațiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impardonnable)
1. care nu poate fi iertat; care nu poate fi scuzat; de neiertat.
2. (antonime) pardonabil, scuzabil.