Dictionar

Rezultate secundare (Ierta,):

Absoluţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absolution, lat. absolutio)

1. absolvire.

2. iertare a păcatelor (de către papă).


Benignitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bénignité)

1. caracter a ceea ce este benign.

2. (med.) caracterul unei boli fără gravitate, al unui remediu inofensiv.

3. caracterul sau calitatea de a fi bun, blând și iertător.

4. (antonime) malignitate, incurabilitate.


Clement, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. clément, lat. clemens)

1. iertător, indulgent, îndurător, milos, bun.


Clemenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clémence, lat. clementia)

1. iertare, indulgenţă, îndurare, milă, bunătate.


Exoraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. exoratio, fr. exoration)

1. rugă, implorare cu scopul de a îndupleca pe cineva.

2. cerere de iertare, de clemență, adresată lui Dumnezeu.

3. (var.) (înv.) essorațiune, (înv.) exorațiune.


Impardonabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impardonnable)

1. care nu poate fi iertat; care nu poate fi scuzat; de neiertat.

2. (antonime) pardonabil, scuzabil.