OK
X
absoluțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. absolution, lat. absolutio)
1.
absolvire.
2.
iertare
a
păcatelor
(de
către
papă).
benignitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bénignité)
1.
caracter
a
ceea
ce
este
benign.
2.
(med.)
caracterul
unei
boli
fără
gravitate,
al
unui
remediu
inofensiv.
3.
caracterul
sau
calitatea
de
a
fi
bun,
blând
și
iertător.
4.
(antonime)
malignitate,
incurabilitate.
clement, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. clément, lat. clemens)
1.
iertător,
indulgent,
îndurător,
milos,
bun.
clemență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. clémence, lat. clementia)
1.
iertare,
indulgență,
îndurare,
milă,
bunătate.
exorație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. exoratio, fr. exoration)
1.
rugă,
implorare
cu
scopul
de
a
îndupleca
pe
cineva.
2.
cerere
de
iertare,
de
clemență,
adresată
lui
Dumnezeu.
3.
(var.)
(înv.)
essorațiune,
(înv.)
exorațiune.
impardonabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. impardonnable)
1.
care
nu
poate
fi
iertat;
care
nu
poate
fi
scuzat;
de
neiertat.
2.
(antonime)
pardonabil,
scuzabil.