Dictionar

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
 

aborigen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băștinaș, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
3. (antonime) alogen, străin.
 

acidoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidolyse)

1. operație prin care un acid înlocuiește un alt acid dintr-un ester.
 

acvatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquatique, lat. aquaticus)

1. care crește, trăiește în apă.
2. format din apă.
 

acvicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquicole)

1. referitor la acvicultură, la creșterea animalelor și a plantelor acvatice.
2. care trăiește în apă, în mediu acvatic.
 

aericol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéricole)

1. (despre plante) care crește în aerul liber; epifit.
2. (despre plante) care trăiește, care crește fără contact cu pământul; aerofit, epifit.
3. (antonim) tericol.