Dictionar

ignoranţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ignorance, lat. ignorantia)

1. lipsă de cunoştinţe, de învăţătură; incultură.
 

agramatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrammatisme)

1. necunoaştere a vorbirii şi a scrierii corecte; incultură, ignoranţă.
2. pierdere a capacităţii de a exprima cuvintele.
 

asinitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. asinità)

1. acțiune, vorbire care demonstrează sau amintește de ignoranța măgarului; măgărie.
 

ilotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ilotisme)

1. condiţie, stare a unui ilot.
2. (fig.) (stare de) abjecţie, decădere, ignoranţă.
 

incultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inculture)

1. lipsă de cultură, de cunoştinţe; ignoranţă, neştiinţă.
 

inocenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. innocence, lat. innocentia)

1. curăţenie sufletească, nevinovăţie; candoare.
2. (ir.) naivitate, simplitate; ignoranţă.
 

tenebră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ténètres, lat. tenebrae)

1. (pl.) întunecime profundă, beznă, întuneric; obscuritate.
2. (fig.) necunoaştere, ignoranţă.