Dictionar

capilaceu, capilar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT capillaceus; capillaris; capillamentosus; capilliformis
2. FR capillacé; capillaire
3. EN capillary; haire-like; capillaceous; capilliform; trichomatic
4. DE haarfein; haarartig; kapillarisch; faserig
5. RU волосовидный; волосaтый
6. HU hajszálfinom, hajszálvékony, hajszálcsöves, szálas
 

caterpilar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. caterpillar)

1. tractor pe șenile, puternic, pentru lucrări rutiere.
 

dăbilar

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (dabilă + -ar)

1. persoană care strângea biruri; strângător de dări; perceptor.
 

disc supraapicular; disc suprahilar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT plaga
2. FR plage supraapiculaire
3. EN plage; suprahilar disc
4. DE suprahilare Plage
5. RU стерильное пятно; супрarилярный диск
6. HU csúcs feletti, magköldök feletti korong
 

ilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hilare)

1. care este vesel, care râde; care manifestă ilaritate; ilariant.
2. (antonime) trist, întristat.
 

ilariant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hilariant)

1. care provoacă râsul general; hazliu; ilar, ridicol.
2. gaz ~ = gaz incolor, cu gust dulceag, anestezic general; protoxid de azot.
 

abate (1)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abații.
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu starețul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
3. preot, cleric la catolici.
4. prior.
 

abocluzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)

1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
 

acetilsalicilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylsalicylique)

1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug și analgezic, obținută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.
 

acrodont, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrodonte)

1. (despre reptile) cu dinții sudați pe marginea superioară a maxilarelor.
 

adamantinom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamantinome)

1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.
2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.
 

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).