Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. illégitime)
1. care nu este legitim, care nu are legitimitate; nelegitim.
2. care nu îndeplinește condițiile cerute de lege.
3. care se află în afara instituției căsătoriei.
4. (jur.) copil ~ = copil născut în afara căsătoriei.
5. (prin ext.) care nu este justificat, care nu este întemeiat.
6. (antonime) legitim, permis.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT illegitimus
2. FR illégitime
4. DE illegitim, ungesetzlich; unrechtmäßig; regelwidrig
5. RU незaконный; иллеrитимный
6. HU szabálytalan; szabályellenes
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. illégitimité)
1. caracter a ceea ce este ilegitim, a ceea ce nu are legitimitate; nelegitimitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. illégitimité)
1. caracter a ceea ce este ilegitim, a ceea ce nu are legitimitate; nelegitimitate.