OK
X
ilogic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. illogique)
1.
lipsit
de
logică;
absurd.
ilogicitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. illogicité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
ilogic,
contrar
raționalității;
ilogism.
2.
lucru,
atitudine
sau
comportament
ilogic.
alogic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alogique)
1.
care
este
străin
de
principiile
și
regulile
logicii;
fără
logică,
ilogic.
coerent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cohérent, lat. cohaerens)
1.
care
prezintă
coerență.
2.
constituit
din
părți
care
sunt
strâns,
logic
legate
între
ele;
închegat,
unitar;
coeziv.
3.
care
menține
o
logică,
armonie
a
gândirii.
4.
(fiz.)
(despre
unde)
care
are
aceeași
lungime
de
undă
și
diferență
de
fază
constantă
în
timp.
5.
(antonime)
antilogic,
incoerent.
dadaism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dadaïsme)
1.
curent
literar
și
artistic
apărut
în
1916
în
Europa,
caracterizat
prin
negarea
și
răsturnarea
valorilor
artistice,
existente,
cultivând
ilogicul,
arbitrarul
irațional,
suprimarea
oricărei
legături
dintre
gândire
și
expresie
în
literatură,
colajele,
alăturarea
incoerentă
de
linii
și
de
culori
în
artele
plastice;
dada.
ilogicitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. illogicité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
ilogic,
contrar
raționalității;
ilogism.
2.
lucru,
atitudine
sau
comportament
ilogic.
ilogism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. illogisme)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
contrar
logicii,
raționalității;
ilogicitate.
2.
atitudine,
acțiune,
fapt
contrar
logicii;
lucru
ilogic.
3.
lipsă
de
ordine,
de
logică.
antilogic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. antilogique)
1.
care
se
opune
logicii;
contrar
legilor
logicii;
ilogic,
irațional.
2.
(antonime)
coerent,
logic,
rațional.