Dictionar

ilustra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. illustrer, lat. illustrare)

1. tr. a lămuri, a clarifica o problemă prin exemple, gesturi etc.
2. a împodobi un text cu ilustrații.
3. (despre desene, imagini) a reprezenta.
4. refl. a se distinge, a deveni ilustru.
 

ilustrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ilustra)

1. acțiunea de a ilustra și rezultatul ei; ilustrație.
2. lămurire, clarificare, demonstrare, exemplificare.
3. împodobire cu ilustrații (a unei cărți, a unui text etc.).
4. remarcare a cuiva într-un anumit domeniu.
5. reprezentare (printr-un desen, imagine etc.).
6. lămurire a unei probleme prin exemple, prin fapte, prin gesturi.
 

ilustrată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ilustra)

1. carte poștală prevăzută pe una din fețe cu o vedere.
 

ilustrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illustration, lat. illustratio)

1. imagine, desen etc. care accentuează, explică sau completează un text.
2. ~ muzicală = însoțire a unei lecții, a unui curs de fragmente muzicale; fond muzical care însoțește o reprezentație teatrală, o evocare literară etc.; coloana sonoră a unui film.
 

ilustrativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. illstratif, it. illustrativo)

1. care ilustrează; demonstrativ.
 

ilustrativism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illustrativisme)

1. caracter ilustrativ.
2. tendința de a ilustra ceva.
 

ilustratoare

Parte de vorbire:  s.f. (s.m. ilustrator)  
Etimologie: (cf. fr. illustratrice)

1. cea care ilustrează, care desenează, care compune ilustrații pentru cărți, ziare, reviste.
 

album

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. album)

1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc.
2. caiet în care se scriu versuri, maxime.
3. carte mare cuprinzând ilustrații, fotografii etc.
4. colecție de melodii ale unui cântăreț, ale unei formații pe un singur disc.
 

anluminură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enluminure)

1. ilustrație în culori vii a manuscriselor medievale.
 

antoverb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anto/nim/ + verb/2/)

1. problemă enigmistică, ce constă în prezentarea unui cuvânt sub forma unui text literar, unei ilustrații, cerând să se afle antonimul acestuia, apoi antonimul cuvântului nou aflat.
 

cartofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cartophilie)

1. ramură a filateliei care se ocupă cu colecționarea, studierea și expunerea cărților poștale ilustrate.
2. activitatea cartofilului, ocupația colecționarului de cărți poștale.
 

cartolină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. cartolina)

1. carte poștală ilustrată de formă dreptunghiulară, pentru corespondență.
 

catalog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catalogue, lat. catalogus)

1. caiet, listă, registru care conține o înșirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc.
2. document școlar de evidență curentă a notelor și frecvenței elevilor.
3. broșură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării.