Dictionar

Ilustrată

Parte de vorbire: s.
Origine: (ilustra)

1. carte poştală prevăzută pe una din feţe cu o vedere.


Cartolină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. cartolina)

1. carte poștală ilustrată de formă dreptunghiulară, pentru corespondență.


Catalog

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catalogue, lat. catalogus)

1. caiet, listă, registru care conţine o înşirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc.

2. document şcolar de evidenţă curentă a notelor şi frecvenţei elevilor.

3. broşură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării.


Fotoanchetă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (foto1- + anchetă)

1. anchetă ilustrată cu fotografii.


Ilustriverb

Parte de vorbire: s.
Origine: (ilustra + -verb/2/)

1. enigmă inspirată din folclor, reprezentând un proverb, o expresie ilustrată, cu o cheie care redă numărul şi poziţia fiecărui cuvânt.


Magazin 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magazine)

1. publicaţie periodică (ilustrată), care conţine materiale din diverse domenii.

2. emisiune periodică de radio sau de televiziune axată pe un anume subiect.


Maxim, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. maximus, fr. maxime)

1. adj. cel mai mare (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); maximal.

2. ilustrată = piesă filatelică ce trebuie realizeze o concordanță deplină între imaginea de pe ilustrată, marca poștală aplicată pe fața vederii și ștampila obliterantă a poștei.

3. s. f. (mat.) valoarea cea mai mare, într-un interval, a unei variabile sau funcții.

4. (met.) centru de înaltă presiune atmosferică.