Dictionar

Rezultate secundare (Iluzionist,):

Iluzionist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. illusionniste)

1. persoană care practică iluzionismul sau prestidigitația; prestidigitator.


Fachir

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fakir)

1. ascet cerşetor din India.

2. prestidigitator, iluzionist.


Iluzionism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. illusionnisme)

1. profesiunea iluzionistului.

2. prestidigitaţie.

3. (în artele plastice) ansamblu de procedee tehnice care urmăresc creeze iluzia realităţii.

4. tendinţă psihologică de a explica un fenomen prin iluziile pe care acesta le provoacă.