Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cardamine)
1. plantă din familia cruciferelor, care creşte prin imaşuri umede; râjnică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. docimasie, gr. dokimasia)
1. mod de verificare şi selecţionare a candidaţilor la magistraturi, oratorie etc. în Atena antică.
2. cercetare a cauzelor unui deces prin examinarea organelor după autopsie.
3. disciplină care determină proporţia de metale utilizabile conţinute de minereuri; docimastică (II).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fanatique, lat. fanaticus)
1. adj., s. m. f. (om) dominat de fanatism; foarte zelos; animat de o exaltare religioasă.
2. (despre sentimente, manifestări) care dovedeşte fanatism; pătimaş, intolerant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fanatisme)
1. zel excesiv, credinţă religioasă dusă la extrem.
2. devotament pătimaş, înfocat pentru o credinţă, pentru o idee etc., manifestat şi printr-o intoleranţă violentă faţă de adversari.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mammaire)
1. referitor la mamelă; mamelar.
2. (anat.) glandă ~ă = glandă a mamiferelor care secretă laptele.
3. (med.) malformație ~ă = malformație congenitală datorată absenței (amastie), dezvoltării insuficiente (hipomastie) sau a glandelor mamare supranumerare (polimastie).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. passionné)
1. (despre sentimente, fapte etc.) determinat de pasiune.
2. (despre oameni) stăpânit de pasiuni; pătimaş.
3. care pune pasiune în tot ce face; înflăcărat.