Dictionar

Imagina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. imaginer, lat. imaginari)

1. a-şi închipui ceva.

2. a concepe, a inventa.

Imaginabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. imaginable, lat. imaginabilis)

1. care se poate imagina.

Imaginar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. imaginaire)

1. adj. plăsmuit de imaginaţie; închipuit, nereal, fictiv.

2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ.

3. s. n. domeniu al imaginaţiei; ceea ce este imaginat.

4. (poet.) imaginaţie; ansamblul manifestărilor acesteia.

Imaginare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (imagina)

1. acțiunea de a(-și) imagina și rezultatul ei.

2. reprezentare mentală a unor lucruri inexistente.

3. (prin ext.) inventare, născocire.

Imaginaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imagination, lat. imaginatio)

1. capacitatea de a transforma reprezentările ce reflectă realitatea existentă şi de a crea pe această bază noi reprezentări; invenţie.

2. închipuire, fantezie.

Imaginativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. imaginatif)

1. dotat cu imaginaţie (vie).

Aleatorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.

2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.

3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.

Alegorie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)

1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.

2. operă plastică sau literară care foloseşte acest procedeu.

3. (muz.) compoziţie care dă impresia că urmăreşte desfăşurarea unei povestiri imaginare.

Almicantarat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almicantarat)

1. cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, pe care toţi aştrii au aceeaşi înălţime.

Anecdotist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (anecdotă + -ist, cf. fr. anecdotiste)

1. autor, povestitor de anecdote.

2. cel care are obiceiul de a culege și de a spune anecdote (uneori imaginare).

Aparent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apparent, lat. apparens)

1. adj. nereal, imaginar; fals.

2. evident, vizibil.

3. adv. în aparenţă.

Autoacuzaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auto-accusation)

1. faptul de a se autoacuza; acuzare de către sine însuși; autoacuzare.

2. formă de delir în care bolnavul se învinuieşte de fapte imaginare sau reale, a căror importanță o amplifică.