Dictionar

Rezultate secundare (Imbold,):

Exortaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exhortation, lat. exhortatio)

1. discurs prin care se urmăreşte stârnirea unor sentimente, dezlănţuirea unor acţiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare.


Impuls

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. impulse, lat. impulsus)

1. forţă, imbold, stimul capabil determine o acţiune, o mişcare.

2. (fil.) ~ primar = impuls iniţial imprimat de divinitate, căruia i s-ar datora mişcarea materiei.

3. (electron.) grup de oscilaţii de foarte înaltă frecvenţă care se succed periodic într-


Impulsiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (impuls + -iona)

1. a da impuls.

2. a imprima o mişcare; a stimula, a îndemna, a îmboldi.


Motor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. moteur, germ. Motor)

1. adj. care pune în mişcare, care mişcă.

2. s. f. maşină de forţă care transformă o formă oarecare de energie în energie mecanică pentru acţionarea altei maşini, a unui vehicul etc.

3. (fig.) ceea ce mişcă ceva; imbold, stimulent.


Resort

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ressort, germ. Resort)

1. arc de maşină, de ceas etc.

2. (fig.) sursă de energie fizică sau morală; suport moral, imbold.

3. sector, domeniu de activitate.

4. autoritate de ~ = autoritate în competenţa căreia intră rezolvarea unei probleme.


Stimul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. stimulus)

1. s. n. stimulent, imbold.

2. s. m. factor care naştere unei reacţii, unei conduite specifice a organismului; excitant.