imoral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immoral)

1. contrar principiilor morale; care nu are nici un principiu moral.

imoralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. immoralisme)

1. doctrină care preconizează încălcarea principiilor și a normelor morale.
2. dispreț față de tot ceea ce este considerat moral.

imoralist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. immoraliste)

1. I. referitor la imoralism, propriu imoralismului.
2. care refuză să respecte morala.
3. care nu se bazează pe morala stabilită sau pe morala creștină.
4. II. adept al imoralismului.

imoralitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. immoralité)

1. caracterul a ceea ce este imoral.
2. comportare, faptă imorală.

cazuistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. casuistique)

1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice și iezuite care încerca să rezolve cazurile de conștiință, dându-le interpretări meșteșugite.
2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilități logice; (prin ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice).
3. sistem de investigații, analize și practici având la bază cazuri particulare, individuale.
4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate și tratate.

cloacă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cloaque, lat. cloaca)

1. canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraș.
2. masă de apă murdară și fetidă.
3. (fig.) loc rău famat, mediu imoral.
4. orificiu comun al căilor urinare, intestinale și genitale la batracieni, reptile, păsări și la unele mamifere.

imoralist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. immoraliste)

1. I. referitor la imoralism, propriu imoralismului.
2. care refuză să respecte morala.
3. care nu se bazează pe morala stabilită sau pe morala creștină.
4. II. adept al imoralismului.

imoralitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. immoralité)

1. caracterul a ceea ce este imoral.
2. comportare, faptă imorală.

licențios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. licencieux, lat. licentiosus)

1. necuviincios, imoral, indecent.

perversitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perversité, lat. perversitas)

1. tendință patologică de a săvârși acte imorale agresive.
2. corupție, depravare; imoralitate; perversiune.
3. înclinație spre rău.